Monday, February 8, 2010

Sezon deschis la trofee

Lider cu U în Divizia A, Branko Cuic vrea să fie primul şi în Europa.


Sârbul lui U Mobitelco n-are teamă de niciun adversar şi visează la primul trofeu continental din istoria clubului, dar şi la titlul de campion al României.

Branko, sunteţi pe val după victoria de la Mediaş. Vă pregătiţi să cuceriţi Europa?
Final Four-ul este un turneu ciudat. În două zile poţi câştiga sau pierde totul. Am intrat în competiţie fără să promitem nimic, am strâns patru victorii şi suntem la două meciuri de o mare performanţă. Sper să câştigăm un trofeu care să deschidă drumul spre alte titluri şi cupe. Întotdeauna e greu să spargi gheaţa, apoi succesele atrag succese.

Duel românesc în semifinale. Ai fi preferat un adversar din străinătate?
Elba este rivala noastră din campionat, suntem obişnuiţi să luptăm unii împotriva celorlalţi. Este un avantaj că jucăm la Cluj cu o echipă cunoscută, dar aveam forţa de a câştiga trofeul oriunde şi cu oricine. Atuul nostru faţă de restul echipelor este că suntem neînvinşi în această competiţie.

Elba conduce 2-1 în întâlnirile directe din ultimele două sezoane. Echilibraţi balanţa?
Timişorenii joacă de mult împreună, sunt un grup unit, condus şi mobilizat de doi sârbi valoroşi, Pesic şi Dzambic. Au zile în care par de neoprit, înscriu mult şi pot câştiga în faţa oricui, cum au făcut-o şi cu CSU Asesoft. Cine îi bate pe ploieşteni, e prietenul meu (râde). Le ştim stilul, nu-i vom lăsa să-şi facă jocul.

Dacă vă calificaţi, pe cine ai vrea să întâlniţi în finală?
Nu sunt adversari uşori. Paks e una dintre cele mai bune echipe din Ungaria, iar Novy Jicin este o echipă de top în Cehia. I-aş prefera pe maghiari, deoarece la Novy Jicin joacă un prieten bun de-al meu, pivotul sârb Robert Sarovic, şi nu aş vrea un meci cu implicări emoţionale.

ProSport

Read more...

Sunday, February 7, 2010

I google myself


Claudiu: păi a dat un search pe Google cu numele lui
Blu: se caută el pe el pe Google?
Blu: "Hmmm, who's pretty and famous today?"
Blu: "Me, of course!"
Blu: "Let's google myself..."
Claudiu: haha, cam aşa

Read more...

Come along ... to Oslo

A început nebunia cu selecţia naţională pentru Eurovision 2010. Piesele îmi par mai proaste ca niciodată. Se tot bate apa-n piuă că trebuie să alegem vocile, nu piesele. Deci pornim de la început pe calea greşită. Eurovision-ul nu mai e de mult, nu ştiu dacă a fost vreodată, un concurs de interpretare. Contează ce faci pe scenă, să impresionezi şi să surprinzi într-un fel sau altul publicul.

Paula Seling are o piesă prea lentă, care nu-mi place nici măcar pentru o melodie smiorcăită. Anul trecut, Johanna din Islanda s-a clasat pe doi cu o baladă, dar era catchy. Luminiţa Anghel a avut o dată succes la Eurovision, cu o piesă şi un show care chiar au meritat locul trei, n-ar trebui să forţeze ulciorul să meargă iar la apă. 

Deşi nu o simpatizez în mod special pe Lora, ex Wassabi, favorita mea este piesa Come Along. Nu cred că o să câştigăm concursul cu ea, dar măcar o să obţinem un loc decent. Cât de cât mi-au mai plăcut Baby - Alexa şi I'm running - Dalma. Restul pieselor nici nu merită amintite. I'm sorry Cătălin Josan, de data asta nu ţi-a ieşit. Şi trupa Zero m-a dezamăgit. Lay me down nici nu se compară cu Come this way şi Sunny days. Se zvonea că Surrender - Anda Adam e printre favorite. Sper că rămâne totul la statutul de zvon.

Read more...

Wednesday, February 3, 2010

Chained


The doors of my prison are wide open
But I don't have the courage to cross over
I've been in chains for so long
That now I'm afraid of freedom

My soul is locked
My dreams burnt into ashes
I can't fly with broken wings
I'll die in the darkness

You killed me inside
You convicted me to loneliness
To a world without hope
Just cold tears of despair

Read more...

Tuesday, February 2, 2010

Cătălin Hîldan - o poveste nemuritoare


Astăzi ar fi trebuit să împlinească 34 de ani. Astăzi dinamoviştii ar fi trebuit să-l sărbătorească pe unul din jucătorii simbol ai clubului. Şi îl sărbătoresc. Dar nu cu 34 de lumânări, ci cu mii de lumini aprinse în sufletele noastre care nu-l vor uita niciodată. Cătălin Hîldan nu mai are vârstă. Va fi veşnic unicul căpitan!

Eu mă număr printre ghinioniştii care nu i-au trăit nici viaţa, nici moartea. Am început să ţin cu Dinamo cu un an prea târziu. Aş fi vrut să-l văd jucând, să nu  fie pentru mine doar o poveste. O poveste care trebuie să fie însă nemuritoare şi care trebuie spusă dinamoviştilor de ieri, de astăzi şi tuturor celor care vor avea sânge alb-roşu în vene. Şi nu doar suporterilor, ci şi jucătorilor care vor îajunge în Ştefan cel Mare. Să ştie că îmbracă tricoul unui club pentru care un om şi-a dat viaţa pe teren. Avem datoria de a-i menţine amintirea vie.

Cătălin Hîldan ne veghează din ceruri şi nu cere titluri şi trofee. Cere respect pentru sportul pe care l-a practicat cu pasiune. Cere devotament culorile pe care le-a iubit atât de mult. El e cu noi. Ne oferă puterea de a merge mai departe "fie vreme bună, fie vreme rea".

La mulţi ani, Cătălin Hîldan!

Read more...

  © Blogger templates Newspaper III by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP